Blues 2 - The hotel, the tent and the one time I finally slept at home

Nu ma doare capul.

Ma mira, sincer... la cat de pulbere am fost ultima saptamana, in mini-vacanta de 1 mai. Dar mno, calul de dar.

So, am fost o saptamana plecat, cu slujba, in Germania. Pentru prima data cand am iesit din tara, prima data cand am zburat (la propriu) si prima data cand am fost intr-o delegatie.... nimic spectaculos. Am mers, am fost la birou, am iesit seara in cea mai apropiata crisma si cam atat.

Cam ce m-a mirat ca nu am dormit nici pe departe asa de bine in hotelul de (cica) 4 stele cat am dormit intr-un cort, in sacul de dormit, de sambata incolo. Si in hotel eram singur in camera, in cort dormeam cu un prieten care sforaie atat de tare ca ma mira ca n-a picat stanca pe noi. Totusi, niciodata n-am dormit mai bine. (Un factor ar putea fi ca, in delegatie, adormeam mereu treaz, pe cand cu cortul....)

Oricum, am reusit sa stau o ora acasa, intre aeroport si Thare, cand m-am intors. Dar aseara, dupa lupte seculare care au durat vreo 10 zile, am dormit la mine in pat. Era si cazul. Never felt better.

Dar cui ii pasa, frate?
NU ma doare capul... si-s bucuros pentru asta.